În limbajul filosofilor de asfalt, aerul și fraierul sunt două elemente indispensabile vieții. Aceiași gânditori ai străzii mai spun că nu este bine să dai briciul la maimuță.
Într-o societate bazată pe accederea la funcții și bani publici, Mark Twain avea o vorbă: „Să presupunem că ai fi idiot. Sau că ai fi parlamentar. Dar, stai că mă repet…”.
Doi băjeți cărora bănuții le-au pus ștampila de domni încearcă să devină ba primar, ba președinte de consiliu județean, ba parlamentar. În athanorul labios, adică în cuptorul conștiinței erotico-sociale, după părerea lor orice organizație politică își desface picioarele la vederea lor și, ce să vezi, secretul victoriei. Pe limbajul lor Victoria’s Secret.
Gabriel Ștefoi este șofer șef. Nu-i bai că și Elvis Presley a fost, dar ăla cânta. Gabriel se cântă. Peste tot. Că el vrea să fie bine, ca să nu fie rău, vorba lui Hagi.
A fost la PNL pe funcție, apoi de vreo două-trei ori la AUR.
Celălalt cântă pe bune. Nu este Elvis, ci mai degrabă Nicu de la Bistrița. Cioancă, bineînțeles. Știe ce muzică se pretează la sarmale și a candidat ca independent la alegerile trecute. Acum l-a întâlnit pe Gabriel și în tandem încearcă să penetreze SOS Șoșoacă.
E drept că un tandem se naște greu. Greu este să-ți faci renume. Stan și Bran, Pat și Patachon, Lolek și Bolek, Heckle și Jackle, Miaunel și Bălănel au tras din greu să ajungă în top.
În politica românească este loc destul. Este mult aer. Cu fraierii stăm prost. Mai trebuie vreo doi.
Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare!
